Aventurile unui Om Mare – in Japonia

Un Om Mare are Febra la Picioare

O vacanta nu vine niciodata singura

leave a comment »

Trezit, terminat expansionu de la aoe, facut bagaj , alergat la metrou, lovit oameni cu rucsacu, alergat pe peron, lovit oameni cu rucsacu, pupat nashu pe obraji: pan la galati. In usa trenului, proganta (intr-o tinuta demna de o scolarita indie-punk, piersicuta te pup!) ingrijorata taaare de tot. Nu, nu pentru ca era sa pierd io trenu (prognata nu-mi ia nimic de mancare de la mac, ca oricum pierdeai trenu).

Bijuterile familiei, stranse cu sudoarea fruntii, lipsesc din bagajul aurifer de cunostinte al Prognatei-panica generala-. Problem solved, doua minute later aflam ca: bijuteriile sunt safe and sound in seiful familiei. Trenul face ciu ciu, nasul face cu ochiul strengareste. Noi ajungem in gl.

Prima zi nani.

Ce faci mai mizerie? Mda, ai ajuns? Hai ca mai am niste treaba, vorbeste cu bgd si ne gasim mai tarziu. Ne gasim mai tarziu in retro, la o masa aglomerata dar mai de togetherness asa. Noroc noroc si tot asa.

Nu mergem si noi la Martu? Ca-i scump tareee aici. Marturica este noul prieten a lu romica. Amandoi se face ca munceste la tango ridicand imperii financiare din mucegaiuri noroiuri si fiare vechi. Oancea si bgd dau o fuga la magazin. Veselie mare, camera plina de “hasisomani imputiti”, “mizerii umane” si “ciumpalaci”-the good all days are back! Somn.

E bine sa ai prieteni care vin din vacante in europa si se intorc, ca omu, cu un cadou pentru rudele sarace de acasa: Capitane Picard pune franele! La romica in masina cea noua, fiat de la firma, care baga 10 (la suta) si ne si intrece, urla ac dc…si asa ne traim, toti amaratii, visu din copilarie: Ac Dc dat tare, foarte tare la stop: muie ma manelistule ! L-ai vazut pe distrus cum se uita?

In camera la prietenul cu excursia este bine, lumina putina, vin din columbia sau ceva de genu si atmosfera este la inaltime. Afara, luminile orasului sunt ca niste bomboane agatate de copacii infloriti. Vreme frumoasa la galati. De sus, nu pierzi nici un detaliu.

Ne punem in miscare brusc si nu mai stiu. Unde plm suntem ? Dakota, mai distrusule ! Sa ne gasim cu marturica….aha…putem sa ne gasim cu cine vrei tu, numai sa fi fost in europa..

Dakota este verde.

romica baga friptura si cleomfane multumit, eu beau bere, marturica povesteste despre femei. Discutia ajunge la mancare, varza la cuptor ruleaza, da tre sa stii s-o faci.

Aterizam la marturica, se face karaoke ( wtf am i doing here?) si cu niste comentarii pertinente la adresa unor mame, plecam asa suparati unii pe ceilalti.

Ce-am invatat: Ion are 6 neuroni activi in permanenta, restu is rezerve strategice: 1 joaca table singur (6-6 poarta n casa), doi is in alerta continua si-n cautare de si restu trei se cearta tot timpu, is ca balauru ala cu 3 capete (unu vrea sa futa, altu sa bea, altu sa manance).

Schimbam cadouri in place. Craciun fericit, ce curea gay ai, bla bla…umreaza ore intregi in care ma uit la bgd si ma intreb ce pizda masi cautam la masa cu niste straini….

We miss u Trof.

Copilu lu bgd creste ca dracii aia nebuni, i-am luat o jukarie (moment nasol, instinctele paterne au luat-o razna), elena e ca o piersicuta, radiaza asa bucurie. Grig construieste blocuri si schiaza in austria, Alexandra e la fel, Zacusca e foarte nemultumit, da m-a sunat sa mi zica la multi ani. Dragos si-a terminat apartamentu, s-a angajat pe santier, castiga mult, bea mult si cred ca fute mult, dar nu sunt sigur.

S-a deschis o noua carciuma in centru. E misto in galati, in orice carciuma te duci sunt aceeasi oameni. N-ai surprize.

Berea a curs, strazile la fel…dar una peste alta (think skoolgirls) a lipsit asa chestia aia de pe vremuri cand umpleam carciuma si eram veseli pentru ca eram impreuna.

We miss u trof.

Dar, cum spune inteleptul romica:

Boule ! Clitorisu lu Sylvia Saint e cat mousu; intelegi? E mare ma! Cand il atingi musca! Ba, da cum plm? io n-am vazut in viata mea un clitoris cat mousele…Ioane, se vede ca n-ai futut la viata ta!

It’s all good: nu ne-am mai vazut de atunci, nush cand ne mai vedem. Din cand in cand, am impresia ca totul s-a zis, totul s-a facut si oricat de tare am incerca, we can’t get the feeling back…

remember manstein si discutiile de la betie, cand goebbles era un mare matherfucker?

Sper din tot sufletu, sa intalnesc pe cineva caruia sa-i pot spune: It’s ok! You met me at a very strange time in my life.

Written by geosanu

ianuarie 17, 2009 la 2:28 pm

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.